Asa arata "suportul nostru de curs" pentru prima "lectie" despre dragoste...
Am gasit informatiile extem de interesante, si poate, mai apropiate dacat ceea ce experimentam "pe propria piele" decat ar parea la prima vedere
Mecanisme neuronale ale dragostei
Persoanele îndragostite par a-şi pierde capul atunci cand intanlesc in sfarsit persoana potrivita.Atentia si gandurile lor se indreapta doar spre obeictul dragostei lor.El sau Ea este fara curur, perfect/a, special/a.Pentru EL sau Ea ar plati orice pret.Apropierea fata de iubit/a este esentiala pentru starea lor de bine.
In spatele acestor comportamente aparent lipsite de logica se afla, de fapt, creierul nostru extem de activ, gata sa ne asigure supravietuirea, adaptarea si de ce nu, fericirea.
Dragostea ca mecanism complex ce ne asigura continuitatea
Evolutionismul sustine ca orice specie capabila de adaptare este preocupata (asa cum este de altfel de inteles) de trasmiterea genelor sale unei generatii viitoare.Cercetatorii sustin ca exista cel putin trei procese care fac acest lucru posibil, fiecare cu un sistem neuronal propriu.
1.Trebuinta (atractia)sexuală..Aceasta are functia de a ne impulsiona in gasirea unui partener, asigurandu-se in acest mod continuitatea.Este prezenta la toate fiintele vii.
La oameni aceasta nevoie este sustinută de hormoni androgeni, in special de testosterone.
Printre zonele din creier legate de atractia sexuala se numara hipotalamusul si amigdala.
2.Iubirea romantica..Ea permite nu numai orientarea catre un partener ci si alegerea partenerului dorit, La alte mamifere si pasari aceasta ramane o forma a atractiei.Acesta se manifesta prin ritualuri de curtare si parade consumatoare de energie precun si competitia acerba cu alti masculi.Atat la alte animale cat si la oameni, acest process presupune focalizarea atentiei pe un anumit individ pe care dorim sa il castigam cu orice prêt.Atat la animale cat si la oameni acest process este costisitor si epuizant.
Se pare ca ceea ce ne sustine in aceasta activitate intensa este nivelui ridicat al dopaminei si activarea sistemului de recompensa asociata ei.Intr-un studiu realizat cu ajutorul fRMI, Fisher et al (2003 apud Sternberg &Weis, n.d.) au inregistrat activitatea cerebrala a 17 barbati si femei care s-au declarat indragostiti nebuneste si au completat anterior un chestionar cu privire la intensitatea sentimentelor lor, Acestora li se arata o fotografie a persoanei iubiite si o fotografie a unei persoane cunoscute, dar fata de care nu se simteau atasati emotional.Procedura cuprindea si o sarcina distractorie (numaratul descrescator din 7 in 7) pentru a se asigura descarcarea emotionala dupa fiecare vizionare.Rezultatele au aratat intr-.adevar o activare a zonei ventrale drepte si a nucleului caudat, ambele legate de sistemul dopaminergic de cautare a recompensei.Nucleul caudat este de asemenea asociat cu actiuni si compotamente orientate spre scop.
Nivelul ridicat de dopamina este cauza euforiei, excesului de energie, a lipsei somnului si a impulsivitatii pe care le simtim deseori cand suntem indragostiti.Att neurotransmitator care contribuie la starea “de indragostit” este noradrenalina, care faciliteaza concentrarea atentiei si duce la cresterea pulsului si tensiunii.
Intr-un mod oarecun surprinzator, a iubi coreleaza cu un nivel scazut de serotonina. Surprinzator deorece nivelul scazut al serotoninei corelează cu depresia.Dar acest lucru coreleaza de asemenea si cu comportamente obsesiv-compulsive.Asa se explica poate de ce vorbim la nesfarsit cu si mai ales despre persoana iubita.De asemenea, poate ca din aceasta cauza tindem sa devenim uneori anxiosi si nelinistiti daca nu primim semnale dese si convngatoare de la noua dragoste.
3.Atasamemul.Este procesul care asigura coeziunea relatiei si sprijina cuplul in a avea urmasi.La animale acasta forma se manifesta prin aparearea teritoriului si cuibului, grooming.atributii parentale, anxietate de separare.La oamemii s-a dezvoltat sub forma dragostei camaraderesti, prieteniei si compasiunii.Atasamentul are o mare vaoare atat in cuplu cat si in relatia parinte-copil.
Acest process este asociat cu nivelul ridicat de oxicitina, liantul social ce ne face sa ne simtim apropiati si deschisi fata de cei din jur.Este una dintre substantele care contribuie major in relatia parinte-copil, fiind secretata in timpul alaptarii si chiar in timpul si imediat dupa nastere..Oxicitina are insa un rol in relatia de cuplu si este eliberata chiar si in timpul actului sexual.La starea de bine mai contribuie vasopresina si endorfinele. Endorfinele asigrura deci pe langa diminuarea durerii si dificultatiilor si producerea starii de bine generale, si euforia si relaxarea pe care o resimtim intr-o relatie de cuplu stabile.
Iubirea romantica-mecanism afectiv sau motivational?
In general, chiar si in domeniul psihologiei fundamentale, orice forma a dragostei este tratata a o forma complexa a afectivitatii, ca un sentiment.Intr-adevar ceea ce este manifest in dragoste se asociaza cu o multitudine de trairi afective, variate si complexe care depind de istoricul de viata al individului si de modelarea sa culturala.Procesele si variabilele care intervin in acest caz sunt atat de diverse incat este greu de imaginat ca vor fi vreodata redate si sistematizate de o cercetare, si, cu atat mai putin, ca vor putea fi vreodata generalizate.
Studiile activitatii cerebrale surprind insa un alt aspect. Acela ca dragostea, mai précis, iubirea romantica, este in esenta un sistem motivational primar.Mai multi cercetatori au adus, in sprijinul acestei afirmatii, urmatoarele argumente::
- Iubirea romantica, nu poate fi asociata cu nicio emotie primara, cu nicio expresie sau pattern cerebral, asa cum se intampla,de pilda, in cazul furiei sau fricii
- Centrii nervosi care se activeaza la un individ indragostit sunt responsabili pentru comportamente orientate spre scop (nucleul caudat)
- Iubirea romantica este mai greu de stapanit decat cele mai primare emotii, ceea ce ar putea idica, in primul rand, satisfacerea unei nevoi
- Iubirea romantica se asociaza cu sistenul cerebral de cautare a recompensei, si, implicit,cu nivelul crescut al dopaminei.In acest caz, recompensa cautata este obtinerea partenerului dorit
Avand in vedere aceste aspecte, putem privi iubirea romantica ca pe un sistem motivational-afectiv, sin u numai ca pe o stare venita „de nicaieri”.
Ce se intampla cu creierul nostru cand suntem respinsi?
Respingerea este resimtita de creierul nostru in doua faze distrincte, chiar cu manifestari opuse.
1.Faza de protest
In faza de protest, in mod nesurprinzator, creierul nostru protesteaza fata de decizia partenerului.Prin urmare ,in mod ironic, motivatia indragositului creste, iar nivelul de dopamina creste si el.Individul este mai agitat, mai energic, si mai impulsiv ca niciodata.
De fapt, el este mai indragostit ca niciodata.Asa se explica efectul Romeo si Julieta, prin care ne simtim arasi de parteneri inaccesibili, anticipand poate si o recompensa mai mare, dar intarizata, pentru care este evident nevoie de un efort mai mare.
Desi nu este intotdeauna constientizata sau manifesta, aceasta faza este o strategie de recastigare a partenerului.
Tot in aceasta faza individul indragostit poate manifesta si „furia legata de abandon”.
Se pare ca acest fenomen are loc o data cu ruperea unei legaturi emotionale de orice tip si isi are originea in strategia de evitare a abandonului puiului de catre mama. Caile recopense si fiuriei sunt, la nivel cerebral, periculos de apropriate una de cealalta.Daca satisfacerea nevoii de afectiune nu este indeplinita, individul manifesta furie si agrsivitate. Asa se explica comportamentele distructive fata de fostul partener si chiar crimele pasionale si suicidul. In mod socant, cercetarile au relevat ca sistemul cerebral pentru furie si sistemul cerebral pentru dragoste pot functiona in paralel.Indivizii pot fi extem de furiosi pe partenerul lor si poit continua in acelasi timp sa ii iubeasca.
2.Faza de resemnare/disperare
Cercetarile au relevant ca in ca aceasta faza nivelul dopaminei scade considerabil si se elibereaza cortizolul menit sa atenueze socul in situatii stresante.Zonele din creier care sunt activate in aceasta faza sunt cele responsabile de reglarea emotionala, reflectarea asupra gandurilor si comportamenului celuilalt, evaluarea optiunilor si raportului risc-recompensa, dar si centrii responsabili pentru durere fizica si comportamente obsesiv –compulsive.Indragostitii pot manifesta depresie si chiar tendinte suicidale ca un semn clar ca au nevoie de cei din jur pentru a se stabiliza emotional.
Iubirea -o adictie?
Se pare ca da S-a plecat de la ideea ca iubirea provoaca manifestari comune cu dependenta: impulsivitate, lipsa controlului, distorsuni ale realitatii si chiar modificari ale personalitatii.
Bartlas& Zeki(2000 ,apud Sternberg &Weis, n.d. ) au efectuat un stiudiu fRMI , in care au comparat zonele activate la indragostiti cu zonele activate la consumul de cocaina si au gasit similaritati izbitoare mai ales in ceea ce priveste zona ventrala dreapta, activata in iubirea romantica. De asemenea Partenerii respinsi par inclinati (prin activarea zonei de asumare a riscului) spre activitati impulsive si riscante cum ar fi jocurile de noroc.Ramane de vazut daca iubirea romantica va putea fi privita vreodata ca o dependenta in adevratul sens al cuvantului.
Diferente individuale
Desi pare o abordare superficiala, chimia creierului nostru joaca un rol in modul in care ne indragostim.Ar merita mentionate urmatoarele aspecte:
- Persoanele care au, in general, un nivel ridicat al dopaminei sunt predispuse la a se indragosti mai des
- Persoanele si contextele noi sunt mai tentante pentru majoriatea oamenilor., acestea fiind asociate cu asumarea riscului si recompensa si,implicit, cu cresterea nivelului de noradrenalina si dopamina.
- Persoanele care “se invaluie in mister” sunt mai tentante datorita sentimentului de necunoscut (care impica asumarea de risc), pentru un eventual indragostit.
- Anumite boli care necesita tratament prin inhibarea dopaminei si/sau ridicare nivelului de serotonina (Boala Parkinson, schizofrenia de pilda) pot impiedica individual de la a se simti indragostit si atras sexual de partener
- Drogurile dezactiveaza sistemul de recompensa al creierului si il paralizeaza pe individ din punct de vedere afectiv
Bibliografie:
Legato, M.J., (2006) De ce femeile uita greu si barbatii repede, Bucuresti, Editura Curtea Veche
Sternberg, R. J., & Weis, K. (n.d), The New Psychology of Love, London, Yale University Press
